In aceasta vara, copacii din Bucuresti au fost invadati de omizi.
Si nu a mai plouat asa cum ma obisnuisem eu.

Si in sufletul meu a fost...furtuna.

Nu m-am inteles cu Alin sotul meu.

Ne-am certat toata vara.

Si avem 2 copii.

Alin este foarte inchis, critic. Nu stie sa zambeasca, sa se bucure de viata.
Are pete de vitiligo pe maini, de la stres.
Isi bataie piciorul mereu, ca un tic nervos.
ASA facea cand l-am cunoscut si mi-am spus ca nu-i a buna.
Vorbesc cu el si tace, nu ma asculta.
Daca sunt suparata nu vede si pe urma im i spune de ce ajung la scandal.

Il rog sa mearga la sport si nu vrea.
Il rog sa iasa cu prietenii la o bere, dar...ce prieteni?

Orice il rog eu sa faca, nu vrea.

Are 3 idei in cap si cu alea ma toaca toata ziua.

Filosofia utilitarismului este esenta la el.
Tot timpul imi spune ca nu fac lucrurile cum trebuie, adica cum imi zice el.
I-am jucat jocul si am facut cum zice el,
dar vad ca nu ajungem nicaieri.

Imi impune tot mai multe proceduri, despre cum sa fac lucrurile,
proceduri pe care nici el insusi nu le poate respecta.

Are vocea groasa, joasa, teribil de enervanta.

Nu se bucura cand vine acasa si ma vede.
Mereu imi spune ca e dezordine
ca nu fac curat, etc

Iar eu asta fac toata ziua.

Nu poate sa spuna o vorba buna.

E inuman si rece ca un robot.

Nemaiputand sa suport, am scos o carte din facultate, Together
si l-am rugat sa o citeasca.

Evident ca...Alin nu face ce ii zic eu.

Mai ales ca Together este o carte xeroxata. Alin nu citeste depe xeroxuri.
Dupa ani de certuri, am comandat cartea Together de pe internet.
Evident Alin se opune si nu ii face placere sa citeasca.

Spune ca niciodata nu a fost bun la literatura.
Nu ma mir,cand mama lui are 6 clase si nu poate face acordul subiectului cu predicatului..ce sa te astepti de la...baiat?
Nu degeaba i se spune limba...materna.

Iar parintii lui Alin au divortat cand erau copii mici.
tatal lui a si murit...de inima..rea...

Copii cresc prin imitatie.
Copii invata sa dialogheze in primul rand de la parinti.

daca nu au de la cine invata arta dialogului, multi ajung sa foloseasca sistemul analogic.

Eu m-am prins, Alin foloseste sistemul analogic
si solutia ar fi sa treaca pe...dialogic.

Dar, nu degeaba acesti oameni sunt incuiati.
Chiar e foarte greu...dureros de greu.
Si avem doi copii.

Si revin la copacii cu omizi.
De atata suferinta, nu m-am mai concentrat pe proiectele mele
si parca si copacii mei au suferit.

Numai cei care simt cu inima pot intelege.
http://www.aum.ro/video/filme/legea-rezonantei.html

Cred totusi ca Dumnezeu a vrut sa sufar ca sa inteleg
ce este cu aceste doua sisteme de comunicare: analogic si dialogic.

Si sa vad ca sunt multi oameni care sufera.

Pentru ca suntem in era individualistilor.

Si este foarte greu sa traiesti cu un astfel de om.
Uneori sufera ei, alteori sufera cei din jurul lor.

Un prim pas spre rezolvarea problemei este sa deschidem acest subiect.

Si de aceea am creat un blogg nou, pentru COMUNICARE.
http://comunicare.ablog.ro/

Sper sa va ajute si sa va inspire!

Si daca aveti nevoie de un sfat sau indrumare,
daca va regasiti cumva,
va rog sa ma contactati.

la nevoie, pot sa fac si coaching pe acest subiect.

((-:

Simona Cretu
0742099402
0729019953
www.terraecologica.ro

Cand ploua cu galeata anul trecut, in 2010
unii colegi radeau de mine si imi spuneau ca am plantat prea multi copaci.

Asa ca, mai in gluma sau mai in serios,
imi place sa cred ca sunt...fata care aduce ploaia.

De cand am inceput plantarile, pe 1 decembrie 2007,
am plantat cu ajutorul voluntarilor peste 100.000 de copaci.

In ultimii 2-3 ani, vremea a fost foarte ploioasa in Bucuresti si in restul tarii.

As vrea sa cerd ca este si un efect al campaniei de plantare derulata de mine.

Cred cu tarie ca tot curentul eco din ultimii ani in Romania este un rezultat al acestui proiect.

Zilele astea ii citeam lui Gabriel dintr-o carte cu Isus.
Si acolo. El spunea ca multi vor castiga bani pe urma lui.

In felul acesta, multi altii au castigat bani pe urma mea.

I-am lasat intotdeauana pe altii sa imi preia ideile,
sa le adopte in stil propriu.

Eu am dat tot timpul imprsia ca am bani si buget,
dar de fapt, pentru cei aproape 140.000 de copaci plantati
am avut buget foarte mic.

Si ploaia nu este adusa doar de copacii plantati de voluntarii Terra Ecologica.

Doar ca efectele se propaga si la alte niveluri in societate: autoritati, socioetate civila, cetateni, etc.
La actiunile noastre se aduna si ale altora si poate,
in felul acesta, impreuna, plantand copaci si paduri
am reusit sa aducem ploaia inapoi.

So, ca sa nu mai lungesc vorba
imi puteti spune rainwoman...
sau, mai pe romaneste... fata care aduce ploaia.

Simona la Valea Iazurilor, 26 martie 2011
Gabriel si frasinii, Valea Iazurilor, 26 martie 2011

Acesta este titlul pe care l-am dat campaniei mele prin care imi propuneam sa atrag atentia asupra pericolelor de mediu si sa schimb oamenii, mentalitatile.

Ma intreb cati sunt aceia care stiu ce inseamna o campanie de relatii publice.


Identifici o problema; in cazul meu taierea padurilor si insuficienta impaduririlor.

Iti propui un scoop si apoi obiective.
obiectivele sunt cuntaificabile (de marketing)
si de comunicre.

Subsumate obiectivelor sunt planul si actiunile concrete, tacticile. de asemenea, foarte imprtanta este comunicrea: cu presa cu publicurile tinta, etc.

Am studiat facultatea de PR (la FJSC- Universitatea din Bucuresti )
si stiam ca, pentru a face o campanie, est nevoi de un afort de duratam,
care sa atraga atentia.

Este usor sa faci campanii de informare, poate si de educare sau constientizare, chiar si de intarire a atitudinilor.
Cel mai greu este insa sa schimbi comportamentele oamenilor.

Pentru acest motiv, campaniile se fac parcurgand etapele mai sus amintite. Ultimele dar si cele mai importante sunt schimbarile de comportamente. pentru asta este nevoi9e de legi, de sisteme coerxitive, dar si de infrastructura necesara. exemplul clasic este c nu poti sa daui amenzi daca oamenii nu au cosuri ca sa arunce gunoiul.

Foarte importanta este strategia.

Daca nu ai planul, structura si scopul bine definit, nu prea ai cum sa reusesti.

de asemenea, foarte importante sunt mesajele si oamenii pe care ti-i alegi sa ii implici in planul tau, precum si maniera in care ii abordezi.

Ori de cate ori abordezi pe cineva (si va spun sincer, imi este mai usor sa implic un necunoscut decat un cunoscut in planurile mele) trebuie sa stii cum te poate ajuta, sa stii ce sa ii ceri si cum sa formulezi astfel incat sa otii ceea ce vrei.

de cand am lucrat la orange la serviciul clienti, am ramas in minte cu exercitiul de a vorbi cu oamenii si de a-i controla cu vocea si atitudinea mea.

dar sa revin la campanii. in 2007 eram in concediu de materinitte
si ma gandeam cum sa faca oamenii sa isi schimbe atitudinea fata de padure.
Sa nu mai taie atat si sa faca mai multe impaduriri.

Stiam ca o campanie de mare amploare este de durata, dar trebuie sa fie ceva maret, astfel incat oamnii sa fie atrassi, interesati si miscati de poveste.

M-am gandit ca sa alerg prin paduri dupa hoti nu ar rezolva mare lucru.

si am ales sa sugerez o solutie; impaduririle.

personal, consider ca se fac prea putine impduriri raportat la modul in care se taie padurile in Romania.

Dar, evident, poti sa tai paduri de valoare, de stejar s a. si sa injlocuiesti cu salcami si alte pecii rfepede crescatoare. Biodiversitatea n-o sa mai aiba aceeasi valoare.

Este cee ce mi s-a rerosat mie.

Pentru ca, vrand sa fac o campanie mare, am mers si am cerut la un director la MADR copaci pe care sa ii plantez cu voluntari.

Eram in concediu de materniate si fii-miu avea 8 luni.

N-aveam nici un voluntar.

paream nebuna, dar tot timpul vorbeam si dadeam impresia ca stiu ce fac.

I-am spus dlui director C Pahontu ca in alte tari se fac impadurir cu implicarea voluntarilor.
Nu era prea convins ca e o solutie, dar mi-a spus ca ma ajuta cu copaci. In opinia dansului, ori gaseam singura un teren

Vi se intampla des sa veniti acasa de la serviciu obosite si lipsite de energie?
V-ati intrebat de unde vine aceasta stare?
Raspunsul pare simplu.
Avem adeseori impresia ca am depus prea mult efort fizic sau intelectual.

Ei bine, nu sunt de acord cu acesta afirmatie.
Orice activitate practicata cu intensitate si cu bucurie, ar trebui sa ne fie ea insasi izvorul nesecat de energie.
Regula este sa avem un echilibru intre aceste doua categorii de efort: fizic si intelectual.
Asa ca, atunci cand am depus prea mult efort intelectual, sa contrabalansam cu munca fizica si invers.

Am simtit acest lucru dupa ce am inceput sa practic sporturi aerobice.
Dupa serviciu am inceput sa merg la sala.
Am preferat sa fac dansuri sportive si nu fitness.
Consider ca este optiunea cea mai avantajoasa pentru femei pentru ca dezvolta armonios corpul, iti confera mobilitate, rapiditate in miscari si multa energie.
In plus, cu cat vei avea un instructor mai bun care iti va impune de la inceput standarde ridicate, cu atat vei obtine rezultate mai rapid.
Iar efortul in grup inseamna distractie mai multa dar si alinierea la ritmul celorlalti.

Ma simt mai bine daca am alergat o jumatate de ora.
Ma simt mult mai bine daca am practicat cel putin o ora pe zi kick boxing, dans sportiv sau daca am alergat pe bicicleta.

Mergand la club sportiv, am invatat ca nu atat efortul pe care il depunem ne oboseste cat starea de spirit si postura.
Dimpotriva, efortul face ca inima sa bata si activeaza circulatia sangelui.
Inima este un organ cu muschi.
Cu cat o folosim mai mult, cu atat va deveni mai puternica.
Si atunci te mai indoiesti ca cei mai inimosi sunt mai sanatosi?
Tine minte: ce nu te doboara te face mai puternica.

Deschide-ti inima si traieste clipa.

In aprilie 2007 am fost cu Alin si cu Gabriel in delegatie in Israel. am stat in Herzelia, o statiune langa Tel-a-Viv la Marea Mediteraneeana.

M-au impresionat in Herzelia doua lucruri: designul extrem de creativ al caselor si vegetatia mediteraneana in maxima expansiune.
In cele zece zile, cat am stat in Herzelia, mi-am oferit des prilejul sa colind strazile din aceasta statiune la Marea Mediterana. Si, plimbandu-ma pe trotuarele frumos asfaltate, printre casele milionarilor evrei (in Herzelia, 200 de mp de teren aproape de mare costa cam un milion de dolari), mi-am dat seama ca in Herzelia, cand vine vorba de case, regula este sa fii cat mai noncomformist. Ca sa impresionezi aici, trebuie sa faci ceva ce n-au mai facut altii.
In aceasta statiune mediteraneeana, oamenii si-au manifestat creativitatea in cele mai frumoase moduri: aici o casa suspendata complet pe piloni (fara ca structura solului sa solicite acest tip de constructie), dincolo un castel in miniatura, mai departe o piramida de locuit. Nimic nu este prea indraznet pentru proprietarii evrei.

Fie ca este vorba de ludic, de fantezie, de simetrie sau de organizare, toate aceste caracteristici devin amprente ale personalitatii celor ce se ascund in interiorul cladirilor din Herzelia.

Doar intr-o astfel de localitate moderna pot spune ca locuinta devine cu adevarat o expresie a personalitatii: un imobil numai din geamuri ma face sa ghicesc un proprietar deschis si lipsit de ascunzisuri, la care transparenta este o trasatura de caracter. Dupa cum o constructie cu geamuri mici si ziduri inalte ma face sa il suspectez pe proprieter ca are ceva de ascuns. O casa simetrica, riguros construita ma duce cu gandul la proprietari analitici si organizati.

Atunci cand am vazut o casa clasica, asa cum vedem peste tot in Romania, mi-am zis: iata un om lipsit de imaginatie. N-a avut nici un fel de fantezie, sa ii spuna constructorului : “Domnule, vreau si eu un geam rotund!” Si imedit ce aceasta idee mi-a venit in minte, am zarit pe un perete lateral un geam rotund. Era singurul element creativ al acelei case banale.

Si, pentru ca nu pot analiza stilul architectonic din Herzelia fara sa ma raportez la obiceiurile noastre autohtone, as putea spune ca pe noi romanii ne caracterizeaza conformismul. Cel mai adesea nu avem curajul sa ne manifestam ideile creative care ies din tipar. Diverse temeri ne impiedica: daca nu poate constructorul sa realizeze ce ii cer, daca nu va arata bine casa, ce vor zice vecinii, daca nu va fi functionala casa. Iata doar cateva griji pe care ni le facem noi, romanii cand vine vorba de designul unei case.

Cred ca romanii abandoneaza prea usor ideile creative in favoarea unor tipare mai clasice. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, este mai usor si mai comod sa fii in rand cu lumea.
Si pentru ca fiecare meteahna isi are si o rezolvare, cred ca solutia la noi ar fi sa apelam mai mult la specialti. Ma refer in primul rand la arhitecti. Si sa nu ne fie greu sa le spunem care sunt dorintele noastre cele mai profunde. La randul lor, arhitectii ne vor arata in ce masura elementele creative pot fi realizate si integrate armonios in structura intregului precum si masura in care ideile noastre pot fi armonizate cu arhitectura locala.
Si abia atunci cand dorintele noastre cele mai ascunse si mai fanteziste vor fi exprimate in designul casei, vom putea citi mai bine personalitatea proprietarului in aspectul locuintei.